Avantajul unui mediator in partaj dupa concubinaj

partaj
orice se poate imparti, depinde doar cât costă un partaj

Până la a atinge subiectul textului de fată, respectiv legat de mediator, partaj si concubinaj, să spunem că există o sumedenie de „legende” referitoare la concubinaj; că dacă stai trei (sau cinci!?) ani cu cineva după aceea, adică la „divort”, se poate împărti totul la doi (adică asa se face un partaj!), că dacă ai cumpărat o masină (sau o casă) si te desparti de concubină, automobilul fiind pe numele tău (sau casa) ea poate să-ti sufle-n spate, n-are cum să ti-l ia… Că dacă esti în concubinaj cu o femeie iar ea nu e divortată încă de fostul, dacă aveti un copil atunci sotul din acte e tată si trebuie să plătească pensie alimentară… Toate sunt aiureli, prostii, nici nu stiu de unde ies atâtea si cum poate cineva să aibă atâta imaginatie ca să le scornească!

Adevărul este că nici în vechiul si nici în Noul Cod Civil nu a fost reglementat concubinajul. În cel nou, într-adevăr, s-a introdus ceva legat de asta, dar se referă la filiatia copiiilor rezultati (art. 426). si atunci se pune întrebarea, practică dealtfel, după ce se consumă relatia de concubinaj si apare ruptura cuplului, eveniment asemănător cu un divort la cei căsătoriti, cum se împart bunurile? Se poate pune problema unui partaj, si dacă da, pe ce criterii? si ca să ne „distrăm” până la capăt, ce să caute un mediator în despărtirea concubinilor? Să le luăm pe rând, iar comoditatea apelării la un mediator va fi evidentă.

În primul rând, bunurile dobândite în timpul relatiei de concubinaj nu sunt supuse regulilor proprietătii comune specifice sotilor, căci nu avem de-a face cu o căsătorie. În acest caz ne interesează doar ideea de coproprietate, la care, în cazul unui partaj, fiecare trebuie să-si demonstreze cota parte, respectiv cu cât a contribuit la achizitionarea bunului respectiv. Ca să concluzionăm, dacă după despărtirea unui cuplu apare ideea unui partaj asupra unui apartament, de exemplu, se face iesirea din indiviziune stabilindu-se cota parte care revine fiecăruia, pe baza probelor care atestă contributia la achizitionarea acestuia. Asa se face la fel pentru fiecare bun supus partajului. Ies din discutie bunurile avute anterior de concubinaj.

În al doilea rând, pentru a fi posibil un partaj, trebuie să existe însăsi relatia de concubinaj, ceea ce se poate dovedi prin orice mijloc de probă. Mai mult, trebuie dovedită intentia celor doi de a cumpăra împreună. Fără acest din urmă lucru nu se poate face partaj, practica judecătorească acordând în cel mai bun caz un drept de creantă, dar care se stinge la împlinirea termenului de prescriptie. În acest sens, poti citi o spetă.

Deci, în cazul unui partaj care se face după disparitia relatiei de concubinaj, ce rol ar putea avea un mediator? Problema este relativ simplă. Conflictul se va rezolva oricum, fie prin partaj judiciar în instantă, fie prin partaj la mediator, depinde doar costul de rezolvare al acestuia. În general, dacă ajung să apeleze la serviciile unui mediator, părtile se vor întelege. Va rezulta un acord de mediere care reflectă dorinta fiecăruia, spre deosebire de instantă care va da o decizie rece si care poate nu convine niciunei părti. Iar asta într-un timp scurt, fără termene stabilite arbitrar, fără evaluări, expertize, onorarii de avocat, martori, etc.

Un mediator oferă discretie, ceea ce nu este de ici de colo, în comparatie cu o sală plină ochi care se uită în gura ta, îti ascultă viata si se holbează la martorii pe care te-ai străduit să-i aduci.

Taxele de timbru sunt premiul cel mare oferit de un mediator. Presupuneti că aveti de disputat un apartament pentru care se achită o taxă de timbru de 5.000 de euro. si alte lucruri, pentru care se achită alte taxe… Printr-un partaj la mediator, taxele de timbru pe care le plătiti la stat sunt la jumătate din valoarea lor. E ceva economie, nu?


Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*