Zilele trecute am „pus mâna” pe Bilanțul Curții de Apel Timișoara pe anul 2013. Răsfoindu-l și în mod evident căutând informații despre mediere, am ajuns la un pasaj a cărui tratare mi s-a părut cel puțin superficială și insuficientă. Mărturisesc că nu vreau să cred că a fost un act voit de dezinformare, ci mă gândesc mai mult la o neglijență în a fi la curent cu o chestiune care este la urma-urmei o noutate în „viața litigioasă” românească, respectiv rezolvarea conflictelor apelând la serviciile unui mediator. Dar care, prin felul în care a fost redactată și transmisă informația, poate crea ușor confuzie și derută.
Pentru început voi reda pasajul în cauză, precizându-vă încă de la început că asupra ideii nu s-a mai revenit cu nicio clarificare de către autorul (sau autoarea) materialului. Deci, referindu-se la mediere, documentul spune:
„În sensul facilitării procedurii de mediere, Legea nr. 214/2013, introduce două noi alineate, la art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, în sensul că extinde competenţa de efectuare a procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, ce poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, această informare urmând a fi atestată în scris.”
Eu știu că acesta este visul potrivnicilor medierii, dar vă amintiți că au urmat interminabile discuții despre posibilitatea practică a implementării acestei prevederi. Și toată lumea aștepta ceva, o directivă, o modificare de regulamente de funcționare a instanțelor, orice care ar putea să explice cum să se facă informarea de către un judecător, procuror…
Iată că, în 10 decembrie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis că procedura de informare, concretizată prin certificatul de informare, trebuie să rămână în competența exclusivă a mediatorului, informație care lipsește din „Bilanțul CAT 2013”. În decembrie anul trecut s-a luat astfel act de opiniile exprimate de instanțele judecătorești, iar dintre acestea Înalta Curte de Casație și Justiție apreciase că textul art. 2 alin 13 al Legii 192/2006 ar trebui modificat, în sensul că magistratul va efectua informarea părților cu privire la existența unei proceduri alternative la instanță, respectiv medierea, așa cum rezultă din legea specială.
Așadar, lucrurile sunt clare: medierea este făcută de persoana atestată ca mediator. Iar judecătorul, avocatul, procurorul fac informarea doar așa, la modul general, ca obligație de a informa, nicidecum în sensul eliberării certificatului de informare.
