În seara de luni, 5 mai, între 21.30 și 22, la Radio România Actualități a avut loc una dintre cele mai proaste emisiuni despre mediere. N-am reușit să o prind chiar de la început, mi-au lipsit vreo două-trei minute, dar ce-am auzit m-a făcut să înțeleg câteva din motivele pentru care nu merge medierea în România. Mă rog, nu merge pentru majoritatea covârșitoare…
În fapt, emisiunea a fost realizată de ilustrul sciencefictionist Alexandu Mironov și doi invitați de-ai săi, respectiv avocatul-mediator Dorin Bădulescu, nimeni altul decât președintele Consiliului de Mediere și încă unul, nu i-am reținut nici numele și nici importanța celui de-al doilea.
De la bun început trebuie să remarc nefericita inspirație în alegerea stilului acestei emisiuni. Mă gândesc că realizarea ei s-a dorit un fel de sărbătoare pentru ziua mediatorului. Ete scârț! A ieșit un ceai de creioane chimice și o să vedeți de ce. Să te apuci să vorbești despre mediator ca despre un om al viitorului, un fel de vizionar, ceva care în viitorul apropiat și îndepărtat va stăvili conflictele născute între cele 9 miliarde de locuitori ai planetei, ba nu, 17, și de ce nu 80 de miliarde de oameni care vor locui Pământul în 2050 sau când mama naibii va fi asta, în condițiile în care în România există ACUM vreo nouă-zece mii de mediatori, care au băgat bani în pregătirea lor, și-au cumpărat mobilă, și-au închiriat birouri iar medierea nu funcționează pentru că a fost acaparată de avocați (să recunoaștem asta, că doar ei conduc Parlamentul și Guvernul!), mie mi se pare o tâmpenie cât casa de mare!
Despre mediator și mediere trebuie vorbit la modul concret, mediatorul există și are nevoie de cadru legislativ, de acțiuni efective și, de ce nu?, de o conducere și un management responsabil al asociaților profesionale. Instanțele sunt sufocate de cauze mici și mari, dar multe se pot rezolva prin această metodă alternativă. Așa cum recunoșteau și Bădulescu & Co în cadrul emisiunii. Ori, în aceste condiții, în care legea medierii a fost modificată, completată, adăugită, interpretată și crăcănată de nu știu câte ori de când a fost ea zămislită, să mergi să promovezi profesia de mediator la o emisiune în care sună toți scienceficționiștii de la Cluj să spună cum se recuperează motoarele de rachete mi se pare o glumă cel puțin proastă, dacă nu macabră de-a dreptul!
În timpul emisiunii am ascultat cele mai năstrușnice idei, cea de „avocat electronic” lansată de Mironov fiind de-a dreptul hilară. Ba și mai mult, toată treaba asta a degenerat într-o discuție despre legile roboticii lui Asimov, ce legătură o fi având scriitorul ăla cu medierea din România nu-mi dau seama nici acum, chiar dacă sunt în stare de imponderabilitate și tocmai ce am băut o cafea!?
Și când să auzim și noi o chestie mai palpabilă despre cum diseminează informația despre mediere în școli, hopa, se gată emisiunea! Totuși, e bine că s-au terminat cele 30 de minute de trântă cu derizoriul…
Îmi aduc aminte de un bade care după ce s-a sculat de dimineață să meargă să-și cumpere tractor, negăsind nimic ce să-i placă, a spus moromețian: cine naiba m-a pus pe mine să mă scol din pat? Așa zic și eu, cine m-o fi pus să ascult emisiunea cu praf de stele? N-am avut de ales, răspund tot eu, era despre mediere și am vrut să mă informez. Ete scârț!
