Dacă fac o căutare pe internet după cuvântul mediator voi identifica o mulțime de avocați care sunt și mediatori. Așa am observat și că site-urile respective, acelea unde pot fi găsiți avocații aceștia încalcă codul deontologic al mediatorilor, respectiv pe cele din Anexa la Hotărârea Consiliului de Mediere nr. 184/19.02.2010, mai cunoscută sub denumirea de Reguli de publicitate.
Astfel, lămuritor la ceea ce consider eu a fi o încalcare de către mediatorii care sunt și avocați este articolul 8 alineatele (3) și (4) din anexa amintită mai sus, alineate al căror conținut îl redau mai jos:
-
Site-ul sau blogul precum şi orice forme electronice de afişare sau prezentare care se aplică în cazul internetului nu pot cuprinde nici o intercalare cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activităţile prevăzute de Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
-
Site-ul sau blogul precum şi orice forme electronice de comunicare, afişare sau prezentare care se aplică în cazul internetului nu poate conţine legături directe sau indirecte către alte adrese de Internet (link-uri) al căror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de mediator şi nu poate prelua informaţii din alte surse, fără menţionarea expresă a sursei şi a datei la care a fost preluată informaţia.
Din textul de mai sus reiese limpede că un site de avocat-mediator (sau mediator-avocat, habar n-am cum e mai bine…) încalcă regulile, o activitate de birou de avocatură fiind evident diferită de cea a unuia în care se fac medieri. Mai mult, un avocat lucrează după principii categoric diferite în comparație cu un mediator. Iată de ce consider că sunt încălcate reguli și principii ale profesiilor de mediator și avocat.
Totuși, dacă privim din punctul de vedere al unui avocat, în Legea 51/1995 cu completările ulterioare, cea care îi reglementează modul de exercitare a profesiei, la art. 3(1) este specificat că o trăsătură a profesiei avocatului este și aceea de mediere. Ok, deci în baza acestui raționament avocaților le este permis să pună un link sau o referire pe pagina de mediator către profesia lui.
În același timp, printr-o logică identică, dacă eu așa avea un cabinet de psihiatrie și fiind totodată și mediator, nu văd ce m-ar împiedica să pun pe pagina mea de mediator un link către cabinetul meu și consultațiile pe care le ofer. În legea care reglementează activitatea cabinetelor medicale nu există vreo interdicție referitoare la mediere, deci am voie să fiu și mediator. Mai mult, continuând acest raționament, aș putea să pun pe site orice legătură spre orice activitate care nu este interzisă de lege!
Desigur că procedând cum am sugerat mai sus aș încălca în mod grosolan codul deontologic al profesiei de mediator și toate regulile de publicitate despre care am pomenit mai sus. Dar, dacă mă uit spre un avocat, care nu poate avea mai multe drepturi decât mine sau decât Badea Petru care vinde brânză, ar trebui să mă simt discriminat. Cu badea împreună. Căci, conform DEX, sunt discriminat dacă există o politică prin care o categorie de cetățeni este lipsită de anumite drepturi pe considerente neîntemeiate. Deci, dacă Badea Petru își obține în mod legal autorizație de mediator și-și face blog, de ce să-i fie interzis să-și pună un link spre brânza lui? Doar pentru că nu e avocat?
Evident că finalitatea acestui text este observația felului cum se trăiește în țara noastră, diversiunea cu brânza lui Badea Petru fiind doar un pretext în acest sens. Ideea este că, în pofida faptului că trăim într-o țară condusă de parlamentari-avocați, trebuie să fim conștienți de existența unor reguli. Și, mai ales, trebuie să fim capabili în a cere să fie respectate.
Altfel totul devine o brânză stricată…
PS1: În cazul în care nu ați înțeles, o brânză este altceva decât o activitate prestată de un mediator, iar fabricarea ei, la fel cu acțiunile întreprinse de un avocat, n-au nimic comun cu profesia de mediator, aș spune că sunt chiar potrivnice…
PS2: Conform Hotărârii 852 din decembrie 2013 a UNBR, se aduc modificări la statutul profesiei de avocat. De foarte mare importanță este Art. 244(2) cu următorul conținut:
Nu este permisă utilizarea următoarelor forme de publicitate:
a) racolarea clientelei, constând în oferirea serviciilor, prin prezentare proprie sau prin intermediar, la domiciliul sau reşedinţa unei persoane sau într-un loc public, ori in propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens.
