Papa Francisc ar inchide ochii pentru un divort. La mediator asadar…

Papa Francisc
Papa Francisc – adept al tolerantei fata de cei care au trecut printr-un divort

Într-o emisiune tv de acum câteva zile și care trata tema impactului medierii la un an de zile după introducerea obligativității ședinței de informare, un mediator ce părea a fi de la Cluj se plângea de concurența neloială, de insuficiența cadrului legal și de multe altele, plângeri făcute însă așa, la modul general, fără exemple sau indicații spre încotro se îndreaptă nemulțumirile lui. Mai mult, totul se făcea cu un debit verbal nemaipomenit, astfel încât era și greu să-l urmărești. În același timp, pe banda albastră de știri de la marginea inferioară apărea informația că la Cluj, pe parcursul unui an, doar două cauze au fost rezolvate cu ajutorul unui mediator și acestea au fost divorțuri.

Apoi, în Timișoara, un amic avocat când a auzit că am devenit mediator a spus ceva de genul că „nu merge, că e pierdere de vreme, că la instanțe nu ajunge niciun acord de mediere” etc., etc…

Informațiile sunt false și nu merită să cheltuim timp și energie cu demontarea lor. Oricine caută după cuvântul mediere la dosarele de pe rolul Judecătoriei Timișoara, de exemplu, va găsi o sumedenie de cereri de încuviințare a acordurilor de mediere. Sunt chestiuni publice și le găsești pe net în portal, n-ai nevoie de acreditare de ziarist pentru a le afla. La fel de adevărat este și că majoritatea acordurilor de mediere sunt legate de divorțuri și partaje, cu sau fără încredințare de minori.

Deci se pare că această nouă instituție apărută pe „piața conflictelor”, ca un fel de comisie de control a valorilor, a prins și prinde mai întâi la divorțuri. Care este explicația pentru care medierea, ca alternativă la procese costisitoare, este folosită (acum) cu preponderență în desfacerea căsniciilor? Cred că sunt mai multe. Una dintre acestea ar fi tocmai evoluția societății contemporane, în care divorțul, adică felul în care este văzut acesta de Biserică, nu mai poate fi o piedică pusă de cler împotriva destrămării cuplurilor. Ori, dacă tot se face, atunci să fie și ieftin și discret și rapid. Calități pe care doar procedura de mediere și mediatorul le poate rafina. Să nu uităm că însăși Papa Francisc pare a fi un susținător al schimbării în Biserică în ceea ce privește percepția vizavi de divorț și divorțați.

După recentul apel al Papei (28.februarie) adresat creștinilor pentru toleranță față de cei care au suferit un divorț, apel care trădează dezbaterile din sânul clerului, ar trebui să ne așteptăm și la o altă mișcare. Nu pot estima când se va produce, dar prevederea legală din Italia în cazul divorțului presupune o perioadă de vreo trei ani de separare, dacă țin eu bine minte, și abia apoi se merge înainte cu desfacerea căsătoriei. Nu mai vorbesc de aerul rece acordat de preoți pentru cei în divorț. Este greoi un divorț în Italia! Acesta se pare că e și motivul pentru care au izbucnit deja câteva scandaluri cu italieni care au venit în România la un mediator pentru divorț.

Devine aproape sigur că divorțul la mediator va fi o pâine bună de mâncat pentru mediatorii din România, și asta pentru multă vreme de acum încolo. Iar dacă ne luăm și după datele de la Insitutul Național de Statistică, și românii au de gând să divorțeze pe rupte! Adică, în 2014, în România se va divorța cel puțin o dată la 15 minute. Calculați și dvs.! Căci în 2013 au fost 35.000 de divorțuri, mai multe ca în 2012 când 31.000 de cupluri s-au despărțit.

Iar ca să le fie viața mai ușoară, celor care aleg un divorț la mediator, costă mai ieftin cu vreo 90 la sută și se termină în vreo 30 de zile. Este totuși un avantaj față de multe țări occidentale.



Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*