Cetățenii români cu domiciliul în străinătate pot alege și în țările respective medierea ca alternativă la procese clasice în instanță, adică pot evita cu succes o sală de judecată plină cu public, cu avocați și unul sau mai mulți judecători. Detalii despre asociațiile de mediatori, caracteristicile specifice fiecărei țări referitor la acest aspect, particularități și modalități despre cum se găsește un mediator, chiar și indicații despre cum puteți aborda profesia de mediator găsiți pe Portalul european e-justiție. Altfel spus, în țările Uniunii Europene, apelarea la serviciile unui mediator are cam aceleași caracteristici și produc același efect peste tot, indiferent dacă ne referim la Italia, Franța, Germania sau România, de exemplu.
Explicația este simplă și, pentru a sări peste lămuririle întortocheate și paginile stufoase ale majorității consilierilor juridici, mediatori sau avocați sau doar chibiți în mediere, trebuie spus că legislația în privința medierii și a profesiei de mediator are la origine aceeași sursă, iar acum vorbesc doar despre spațiul UE. Am făcut referire la o Directivă din anul 2008 a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene.
Se cuvine să punctez cele mai importante aspecte legate de mediatorul în spațiul european și despre efectele medierii.
În primul rând, medierea este facultativă. Cel puțin în acest moment nu poate fi obligat nimeni să recurgă la stingerea unui conflict prin mediere. Chiar dacă în Franța se experimentează ca pentru anumite tipuri de litigii să se apeleze în mod obligatoriu la un mediator. Experimentul este însă limitat în spațiu, doar pe un anumit areal, la două districte. Tendința este ca medierea să fie folosită tot mai mult în tot acest univers al litigiilor, iar explicația este simplă: prin mediere se descongestionează instanțele iar costurile sunt mai reduse, semnificativ mai reduse.
Mediator poate deveni, în principiu, orice persoană care urmează o pregătire specifică. Unele țări impun condiții de pregătire universitară, altele nu. Unele litigii necesită pregătire deosebită, respectiv obținerea unei diplome speciale, iar altele una relativ mai sumară. Directiva europeană citată mai sus indică însă libertatea de abordare a profesiei.
Medirea nu este gratuită, însă ședința preliminară de informare nu presupune niciun cost. Adică te informezi despre avantajele medierii pe gratis, dar dacă te decizi în acest sens atunci vei plăti onorariul mediatorului. Un onorariu este stabilit de judecătorul responsabil cu cazul, în Franța, sau poate varia de pe la 80 la 250 de euro, în Germania, chiar dacă nu este stabilit un regulament în acest sens. De fapt, absența reglementărilor în stabilirea onorariilor este regula în Europa.
Un acord de mediere, respectiv înțelegerea părților, trebuie să poată deveni act cu titlu executoriu în tot spațiul comunitar. Altfel spus, în toată Uniunea Europeană, un acord de mediere este într-un fel echivalentul unei sentințe judecătorești, iar în fiecare țară punere acestuia în practică se face cu caracteristicile specifice fiecărui sistem legislativ. În România se depune o cerere de încuviințare a acordului la judecătoria unde domiciliază părțile.
Pe cale de consecință, recunoașterea acordurilor de mediere între statele membre se supune acelorași reguli cu ale hotărârilor judecătorești, evident după ce au fost recunoscute în țările unde au fost încheiate.
Deci, pentru a fi direct, viitorul în rezolvarea litigiilor comune, dacă putem spune așa, aparține mediatorilor, în timp ce avocaților le rămân chestiunile de strictă specializare și interpretare juridică.
Medierea va înlocui o mulțime de procese judecate de instanță. Dacă nu o majoritate confortabilă de tipuri de litigii, cel puțin o bună parte dintre acestea vor ajunge cu siguranță pe mâna mediatorului. Indiferent de ce zic unii și alții, aceste este trendul, în această direcție merge societatea contemporană! Vrem sau nu, acolo vom ajunge.
scris de Matei Bitea
